Hipofiză

Hipofiză (gr.hypo – sub, mai puţin şi physis – creştere) – glandă cu secreţia  internă care, împreună cu hipotalamusul, dirijează întreaga activitate a  sistemului endocrin. Este situată în cavitatea craniană la baza creierului, de asupra aşa-numitei şei turceşti, reprezentând un corp oval cu masa de 0,5-0,7 gr. Are trei lobi – interior, intermediar şi posterior. Lobul anterior – adenohipofiza este alcătuit din   cordoane epiteliale, formate  la rândul lor din mai multe varietăţi de celule, fiecare din ele producând un anumit hormon. Astfel, somatotropocitele elaborează  hormonul creşterii – somatotropina, tireotropocitele – hormonul stimulator al activităţii glandei tiroide  denumit tirotropină, adrenocorticotropocitele – hormonul activator al substanţei corticale a glandei suprarenale, denumit adrenocorticotropină, iar câteva tipuri  de gonadotropocite produc hormoni gonadotropi  ca foliculostimulant, luteinizant, care reglează activitatea glandelor sexuale şi hormonul prolactină  – stimulator al procesului  de lactaţie. Activitatea acestor celule este reglată printr-un  control dublu al hipotalamusului şi al acţiunii hormonilor produşi  de glandele dirijate (de ex., excesul  de hormoni tiroidieni oprimă elaborarea de hormon tireotrop în hipofiza). Hormonii elaboraţi trec  în sângele, care circulă prin capilarele din jurul cordoanelor  epiteliale. Lobul intermediar, format. De asemenea, din celule epiteliale, elaborează hormoni, care controlează distribuţia  pigmenţilor. Lobul posterior  – neurohipofiza – constituie o continuare  a  ţesuturilor cerebrale, având celule gliale, fibre  nervoase, o stromă conjunctivă şi numeroase capilare  sinusoide; este considerat organ depozitar  pentru vasopresină (hormon care stimulează reabsorbţia apei în segmentul distal al nefronului şi menţine în contracţie pereţii  vaselor sangvine), oxitocină (hormon, care stimulează musculatura uterului) etc., care,  fiind produşi de hipotalamus, sunt transmişi  pe calea fibrelor nervoase în neurohipofiză, pentru a fi apoi vărsaţi în sânge. Tulburările funcţiei hipofizei pot deregla activitatea celor  mai diverse organe. De ex., insuficienţa de somatotropină la copii  orpimă creşterea  oaselor, organismul rămânând pitic, iar producerea  în exces a acestui hormon duce la gigantism; la omul matur disfuncţia somatotropică se  poate manifesta prin disproporţii corporale (acromegalie). Dereglarea procesului de formare a hormonilor hipofizari respectivi au consecinţe nefavorabile pentru glandele endocrine;  în acest sens pot fi deosebit de pronunţate dereglările glandelor sexuale la femei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>