Hiperemie

Hiperemie, congestie – aflux excesiv de sânge într-un ţesut sau organ. Se  disting hiperemie  arterială şi hiperemie venoasă. Hiperemie   arterială  apare în urma dilatării capilarelor şi arteriolelor sub acţiunea unor  excitanţi fizici (temperatură ridicată, raze  ionizate, ultraviolete etc.), biologici (produse  metabolice, toxine microbiene), chimici (terebentină, ulei de muştar etc.) sau psihogeni (emoţii pozitive, negative etc.). Când  afluxul  mărit  de sânge corespunde funcţiei sporite  a organului respectiv şi cerinţelor metabolice, de ex., în muşchi (în timpul eforturilor  fizice), în intestin (în timpul digestiei), în organele glandulare (în caz de hipersecreţie) are loc aşa-numita hiperemie arterială  fiziologică sau hiperemie arterială funcţională. Irigarea sangvină intensă exercită o influenţă  favorabilă  asupra nutriţiei ţesuturilor,  contribuind  la accelerarea proceselor metabolice. Hiperemie arterială fiziologică (prin aplicarea  compreselor, cataplasmelor, ventuzelor, termofoarelor etc.) se foloseşte pe scară largă în  scop curativ.

În condiţii patologice (de ex., în caz de  lezare a unui ţesut sau organ, inflamaţie,  intoxicaţie) hiperemie  arterială prezintă o dereglare  a circulaţiei  sangvine locale şi se numeşte   hiperemie arterială patologică. Cele mai  grave sunt consecinţele hiperemii arteriale a vaselor  sistemului nervos central, care este foarte  sensibil  la modificările irigării     sangvine. Afluxul puternic de sânge spre creier este  însoţit, de obicei, de senzaţii neplăcute sub formă de ameţeli, vâjâituri în urechi,  fenomene de excitare. Deosebit  de periculoasă este  această hiperemie la persoanele de vârstă înaintată, la care, din cauza modificărilor patologice ale elasticităţii şi permeabilităţii vaselor sangvine, poate provoca ictus.

Hiperemie venoasă apare în urma reducerii  refluxului sanguin în timp ce afluxul  sângelui arterial este normal. Este cauzată de  comprimarea venelor (de ex., în caz de tumori, tromboză), slăbirea activităţii cardiace, dereglarea funcţiei sistemului respirator etc. Se manifestă prin cianoza, edemaţierea, tumefierea  şi scăderea temperaturii regiunii lezate, reprezentând sindromul proceselor  inflamatoare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>