Umiditatea aerului

Umiditatea aerului – gradul de saturaţie a aerului cu vapori de apă. Însemnătatea igienică  a umidităţii aerului se lămureşte prin acţiunea acestea asupra procesului de termoreglare. Acţiunea  negativă a umidităţii aerului  (răcirea) se face  simţit, în special,  la oscilaţiile  de temperatură  între -10° şi +10°.  La această temperatură aerul umed e mai „rece” decât cel uscat. La    o temperatură mai joasă de -10° această diferenţă se resimte mai puţin din cauza micşorării considerabile a cantităţii absolute  de vapori de apă în aer. La temperaturi mai mari de +25° umiditatea ridicată a aerului  diminuează emanarea căldurii de către organism. La  umiditatea aerului de 40-60% şi la o temperatură de +15-25° nu intervine nici o acţiunea  vădită şi o astfel de umiditate este considerată ca normă igienică. Pentru normalizarea umidităţii  în blocuri locative, instituţii  obşteşti şi în  întreprinderi se foloseşte ventilaţia  şi condiţionarea  aerului, înlăturarea  vaporilor în locul formării lor, reglarea umidităţii în  sistemele de recirculaţie a aerului. Umiditatea   stratului de aer din apropierea solului  condiţionează caracterul climateric de pe  suprafaţa terestră. Concentrarea în picăturile de  ceaţă a particulelor  de fum, funingine şi  praf micşorează considerabil fluxul razelor ultraviolete spre pământ, de acea în oraşele  industriale  mari se iau măsuri în vederea  micşorării poluării aerului cu fum şi praf.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>