Icter

Icter, gălbinare — stare patologică caracterizată printr-o colorație galbenă (de diferite nuanțe şi intensitate) a pielii, mucoaselor, scleroticelor şi a altor țesuturi ale organismului, cauzată de acumularea bilirubinei (pigment biliar ce se formează în ficat). Servește ca simptom al unor boli, însoțite de creșterea conținutului de bilirubina în sînge. Se caracterizează, de asemenea, prin schimbarea culorii urinei (devine galbenă-închisă sau chiar cafenie) şi decolorarea materiilor fecale (devin albicioase), excepție făcînd icterul hemolitic, în cazul căruia ele sînt (tot de culoare întunecată. Se pot constata şi hemoragii nazale, mîncărimea pielii, vînătăi.

După cauză şi mecanismul de dezvoltare, se deosebesc icter hemolitic, icter parencimatos şi icter mecanic.

Icterul h e m o l i t i c, denumit şi icter suprahepatic, este o urmare a hemolizei patologice, adică a distrugerii intense a eritrocitelor şi formării de către sistemul reticulo-endotelial a unei cantități de bilirubina liberă (neconjugată) cu mult mai mare decît cea pe care ficatul poate s-o transforme În bilirubina conjugată şi s-o elimine. Există icter hemolitic congenital şi icter hemolitic dobîndit.

Este caracteristic pentru anemiile hemolitice congenitale şi cele dobîndite, pentru malarie, pneumonie, unele intoxicații, pentru boala hemolitică a nou-născuților ș. a.

Icterul parencimatos, denumit şi icter intrahepatic, se constată în cazul lezării infecțioase sau toxice a celulelor hepatice, cînd se dereglează procesele de secreție a bilirubinei în căile biliare intrahepatice şi ea trece în cantități mari în sîngele circulant. Din punct de vedere etiologic, icterul parencimatos poate fi infecțios primar, infecțios secundar şi toxic. Icterul infecțios primar apare în caz de hepatită virotică, cel infecțios secundar — în caz de schepsis, pneumonie, febră tifoida şi paratifoidă, endocardită septică, febră recurentă, colangită, sifilis ș. a., cel toxic — în caz de intoxicații (cu plumb, arsen, alcool, ciuperci otrăvitoare ș. a.), însoțite de lezarea parencimului hepatic.

Icterul mecanic, denumit şi icter sub-hepatic, este provocat de obstrucţia căilor biliare intraşi extrahepatice, din care cauză bila secretată de ficat nu poate agunge în duoden. Ca urmare are loc staza bilei, creșterea tensiunii ei în căile biliare şi trecerea pigmenţilor biliari în sînge. Obstrucţia căilor biliare extrahepatice poate fi cauzată de diferite obstacole mecanice, de pildă, de calculii biliari (caracteristici calculozei biliare), care astupă canalul coledoc, sau prin compresiunea acestuia cu vreo tumoare primară ori metastatică (a capului pancreasului, stomacului, veziculei biliare şi a altor organe), cu diferite aderențe şi anevrisme apărute în vecinătatea lui. Uneori se întîlnesc şi ictere mixte (hepato-hemolitice, hepato-mecanice), însă în tabloul lor clinic predomină manifestările uneia dintre cele trei forme principale de icter. În toate cazurile de icter este necesară consultația urgentă a medicului, deoarece multe boli însoțite de icter sînt periculoase atît pentru bolnav, cît şi pentru persoanele din jur. De ex., dacă bolnavii de hepatită virotică nu vor fi tratați la timp, ei pot avea complicații grave, prezentînd totodată o sursă de infecție, iar cei cu calculoză biliară au nevoie uneori de intervenție chirurgicală.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>