Contuzie

Contuzie (lat. contusio — lovire, vătămare) — 1. Leziune locală cauzată de strivirea țesuturilor subcutanate prin lovirea de un corp dur. Este cea mai frecventă traumă atît în împrejurări casnice, cît și în condiții de producție, mai ales, cînd se neglijează regulile de tehnică a securității muncii. Se caracterizează prin strivirea momentană a mușchilor și a altor țesuturi subcutanate (pielea își păstrează integritatea), asociată cu creșterea permeabilității vaselor sangvine (apariția edemului) sau ruperea acestora cu formare de hemoragii; sîngele se poate acumula în spațiile subcutanate (în regiunea afectată apar vînătăi), în cavitatea articulațiilor (hemartroză) ș. a. Reacția inflamatoare, care urmează, dispare, de regulă, peste 6—12 zile și se vindecă pe deplin. Ca tratament al contuziilor locale se recomandă repaus pentru regiunea afectată a corpului, aplicarea pe ea a unei pungi cu gheață, care reduce edemul; peste 2—3 zile—compresie cu spirt și se face un masaj ușor. În caz de contuzie cerebrală accidentatul trebuie culcat în pat și chemat ajutorul medical de urgență.

2. Reacție generală a organismului la acțiunea unei traume mecanice mari, variației puternice sau a schimbării bruște a presiunii mediului exterior ș. a. Poate fi pricinuită de o explozie (lovitura produsă de unda de șoc), de căderea de la o înălțime (mai ales, de-a latul pe apă), de lovituri produse în timpul accidentelor rutiere ș. a. Toate acestea provoacă supraexcitarea sistemului nervos, urmată: imediat de o inhibidie supraliminală și asociată cu tulburări ale funcției aparatului statoacustic; fracturile, hemoragiile, afecțiunile organelor interne agravează și mai mult starea organismului. În funcție de manifestările clinice, se deosebesc contuzie ușoară, contuzie medie și contuzie gravă.

Contuzia ușoară începe cu o buimăceală care ține cîteva minute, urmată de amețeli, dureri în urechi, slăbirea auzului, scăderea capacității de orientare, gîngăveală, care pot ține pînă la cîteva zile. Contuzia medie se caracterizează prin scurgeri de sînge din urechi, gură și nas și pierderea cunoștinței timp de 1—2 ore; cînd își revine, bolnavul manifestă o inhibiție psihică pronunțată, a n e m i e (fața-i capătă un aspect de mască), are amețeli, grețuri, dureri de cap, aude prost, se bîlbîie sau chiar pierde darul vorbirii. Starea bolnavului se îmbunătățește în decurs de cîteva săptămîni. Contuzia gravă se manifestă prin pierderea totală a cunoștinței timp de 2—24 ore, scurgeri de sînge din urechi, gură și nas, dereglări ale respirației și ale activității sistemului cardiovascular (e posibilă chiar oprirea inimii), urinare și defecație spontană ș. a. Cînd își revine, bolnavul manifestă o apatie profundă, adinamie, amnezie retroși anterogradă (nu-și poate aminti în ce împrejurări s-a produs accidentul și ce a avut loc anterior), surditate și mutism; are dureri de cap persistente, grețuri cu vărsături. Contuzia gravă necesită un tratament de lungă durată în condiții de spital.

În caz de contuzie generală, indiferent de gradul ei, accidentatul trebuie transportat urgent la spital; starea aparent bună poate fi înșelătoare, deoarece în orice moment pot surveni complicații grave.

Primul ajutor prevede imobilizarea fracturilor, oprirea hemoragiilor; în cazul dereglării respirației se îndepărtează sîngele din cavitatea bucală (cu tifon înfășurat pe o lingură) și se face respirația artificială prin metoda gură la gură. contuzia medie și contuzia gravă pot avea consecințe tardive, de aceea persoanelor care au, suferit de aceste forme de contuzii li se recomandă să renunțe pentru totdeauna la fumat și la consumul alcoolului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>